HEPATITA - C

Markerii tumorali

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Markerii tumorali

Mesaj  Hepatita C forum la data de Mier Oct 20, 2010 9:49 pm

Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente, curabile.

Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical, in sensul unor substante sau molecule, a caror aparitie si acumulare sa fie asociata cu aparitia si dezvoltarea tumorilor maligne.
Markerii tumorali sunt substante care pot fi detectate in cantitati mai mari decat normalul in sange, urina sau tesuturile organismului la unele personae cu anumite tipuri de cancer. Markerii tumorali sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.

Caracteristicile principale ale unui marker tumoral
ar trebui sa fie:
- acuratete 100%, in diferentierea intre celulele normale si cele canceroase ale organismului;
- capacitateade a depista toate tumorile pacientului in stadii incipiente;
- specificitate de organ;
- corelatie directa intre valoarea markerului si stadiul bolii;
- capacitatea de a indica raspunsul pacientului la tratament;
- valoare prognostica.

Validitatea markerilor tumorali
depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii indeplineasca:
-sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.
-specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.
- valoarea predictiva pozitiva (VPP) reprezinta probabilitatea prezentei formatiunii tumorale la pacientii, ale caror teste au avut rezultate pozitive. VPP reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat positive si numarul rezultatelor fals positive.
- valoarea predictiva negativa (VPN) reprezinta probabilitatea ca tumora sa fie absenta, in prezenta valorilor negative ale testului. VPN reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals negative.

ROLUL MARKERILOR TUMORALI IN ONCOLOGIE
1. Valoare de screening. Pentru ca tratamentul este cu atat mai eficace, cu cat cancerul este depistat in stadii timpurii, s-a incercat utilizarea markerilor tumorali cu rol de semnalizatori ai unei stari patologice,determinarea lor facandu-se la un numar mare de persoane sanatoase sau la persoane cu risc crescut, in incercarea de a detecta o neoplazie intr-un stadiu cat mai timpuriu. Aceasta metodologie se inscrie in randul altor testenon-tumorale, cum ar fi mamografia pentru cancerul de san sau colonoscopia pentru cancerul colorectal.

2. Valoare diagnostica. Markerii tumorali, alaturi de alte date culese de catre clinician, cum ar fi localizareatumorii, anumite manifestari, anumite teste de laborator alterate, pot uneorisa ajute la diagnosticul anumitor tipuri de cancer, aratand daca tumora este benigna sau maligna.

3. Valoare prognostica. Markerii tumorali pot fi uneori folositi (alaturi de alte investigatii) ca markeri deprognostic, in aprecierea evolutiei unui cancer sau a raspunsului la tratament. Ei pot ajuta terapeutul in stadializarea bolii neoplazice si in elaborarea planului terapeutic adecvat persoanei si tipului de cancer studiat. S-a constatat ca niveluri crescute ale markerilor tumorali determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate. Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime atumorii sau prezenta metastazelor.

4. Rol in monitorizarea terapeutica. Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la monitorizarea tratamentului, in sensul ca un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate semnifica un tratament eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o extindere atumorii. Acest rol al markerilor tumorali nu trebuie absolutizat, ci el trebuie interpretat si coroborat cu alte date clinice si paraclinice.

5. Valoare predictiva. Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule tumorale, cum ar fireceptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice faptul ca un anume tip de cancer va raspunde mai bine la un anumit tip de tratament.

6. Indice de supraveghere. Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi in continuare ingrijirimedicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a recidivelor. Markerii tumorali pot aduce informatii in legatura cu posibilitatea recidivei tumorale sau metastazarea, daca valorile acestora prezinta o crestere semnificativa.

PRINCIPALELECATEGORII DE MARKERI TUMORALI

1. CEA (ANTIGENCARCINOEMBRIONAR - CARCINOGENIC EMBRYONIC ANTIGEN) Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu cancer sau cu anumite afectiuni benigne.
CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se pune problema metastazarii acestuia. CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a acestuia.
CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi: melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezicaurinara si de col uterin.
Valori mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase, pancreatita, afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea valorilor CEA peste normal.

2. AFP (ALPHA-FETOPROTEINA) AFP este un antigen oncofetal, care este util in monitorizarea pacientilor cu cancer testicular nonseminomatos (in diagnosticul si stadializarea acestuia) si in cancerul primar hepatocelular (in momentul unei astfel de suspiciuni). El poatefi util si in monitorizarea tratamentului aplicat.
Pentru cancerul testicular non-seminomatos, AFP se foloseste impreuna cu β-HCG.
AFP poate prezenta valori crescute si in metastaze hepatice secundare altor cancere primare. Valorifara semnificatie maligna pot fi gasite si in cazul unor anomalii congenitale, amniocenteza, hepatite si ciroze.

3. b-HCG (BETA-HUMANCHORIONIC GONADOTROPHIN) HCG este produs in mod normal de placenta in timpul sarcinii, fiind folosit uneori ca test de sarcina, deoarece valorile HCG cresc devreme in timpul primului trimestru.
b-HCG este folositca marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice gestationale (molahidatiforma si coriocarcinomul) si tumori cu celule germinalede ovar sau testicul. Ca si in cazul AFP, este deosebit de utila determinarea preterapeutica a nivelului b–HCG. Utilizarea majora in practica medicala a acestui marker este reprezentata de monitorizarea raspunsului terapeutic a pacientilor cu tumori testiculare (3, 12). In aceasta situatie,determinarea in paralel a AFP si b-HCG ar trebui sa se faca lunar timp de 2ani.
Valori mari ale b-HCG se pot intalni si in alte cancere (cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, cancerul renal si cerebral), dar si in afectiuni benigne (afectiuni osoase, ulcer duodenal, ciroza, sarcina).
Opioidele (marijuana) pot determina cresterea valorilor HCG.

4. PSA (ANTIGENPROSTATIC SPECIFIC - PROSTATE SPECIFIC ANTIGEN) TOTAL SI LIBER (FREE PSA) PSA este un antigen produs atatde celulele unei prostate normale, cat si patologice.
Niveluri crescuteale PSA pot fi gasite in sangele barbatilor cu afectiuni prostatice benigne (prostatite si hiperplazii prostatice benigne- BPH) sau maligne. In conditiile in care clinicianul nu poate face distinctia intre o afectiune prostatica benigna (foarte frecventa la varstnici) si cancerul prostatic, un nivel crescut al PSA poate indica faptul ca sunt necesare alte teste pentru explorarea prostatei in scop diagnostic.
Valorile PSA sunt utile in managementul cancerului de prostata. El poate fi folosit cu valoare diagnostica, alaturi de Free PSA si raportul Free PSA/TotalPSA. De asemenea, este util in detectarea metastazelor sau persistentabolii dupa tratament (persistenta unor valori crescute postterapeutic sau cresterea valorilor PSA post terapeutic poate indica recidiva sau boala reziduala).
Utilizarea PSA cu rol de marker de screening pentru detectarea cancerului de prostata (la barbati fara simptome clinice) este incerta. Se recomanda ca screening pentru cancerul de prostata tuseul rectal si determinarea PSA efectuate in mod repetat, la anumite intervale de timp, la barbati cu varste intre 55-74 ani.
In acelasi scop, se indreapta si eforturile cercetatorilor de a creste acuratetea tehnicilor dedetectare a PSA, ceea ce ar permite clinicienilor efectuarea distinctiei intre BPH si cancerul de prostata, evitand astfel alte investigatii sau manopere,incusiv biopsia.

5. FOSFATAZA ACIDA PROSTATICA (PAP)
Fosfataza acidaprostatica se gaseste in mod normal doar in mici cantitati in sange, dar poatefi gasita la valori mari la unii pacienti cu cancer de prostata, mai ales daca cancerul se afla intr-un stadiu avansat cu metastaze. PAP poate fi gasita la valori ridicate si in afectiuni benigne ale prostatei, dar si in alte afectiuni(osteoporoza, ciroza hepatica, embolism pulmonar, hiperparatiroidism, boalaGaucher, boala Paget), ca si in alte cancere (cancerul testicular, leucemii, limfoame non-Hodgkiniene).

6. CA125 (CANCER ANTIGEN 125)
CA125 este produsde catre o varietate de celule, dar in mod particular de catre celulele canceroase ovariene. CA125 este folosit, in principal, in managementul tratamentului cancerului de ovar. Detectarea dupa chimioterapie, la femei cu cancer ovarian, a unor niveluri scazute ale CA125 indica faptul ca tumora raspunde la tratament. Cresterea valorilor CA125, in timpul sau dupa tratament, poate indica o lipsa de raspuns la tratament sau raspuns partial (boala reziduala). CA125 poate fi folosit si pentru monitorizarea femeilor cu cancer ovarian tratate in vederea depistarii unei recidive.
Niveluri crescute ale CA125 s-au depistat si in alte stari canceroase (cancer de corp uterin, cancer de col uterin, cancer pancreatic, cancer hepatic, de colon, cancer pulmonar, cancer de san, cancer de tractdigestiv). Valori mari ale CA125 pot fi gasite si in unele afectiuni benigne (endometrioza, chist ovarian, afectiuni inflamatorii pelvine, peritonite, pancreatite, afectiuni inflamatorii ale pleurei, pericardului si peritoneului). Menstruatia si sarcina pot determina si ele cresterea valorilor CA125 .

7. CA15-3 (CANCER ANTIGEN 15-3)
Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cucelulele canceroase mamare. CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.
CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari post terapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci o extindere a bolii.
Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).
Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatoriipelvine, hepatita, afectiuni benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3.

8. CA27-29 (CANCERANTIGEN 27-29)
In mod similar cu CA15-3, CA27-29 se gaseste in sange cel mai frecvent la paciente cu cancer de san. El este folosit, in asociere cu alte metode (cum ar fi mamografia sau determinarea valorii altor markeri tumorali) pentru monitorizarea post terapeutica a pacientelor cu cancer de san stadiile II si III (valori crescute ale CA27-29 semnaland recidiva sau boala reziduala).
Valori crescute ale CA27-29 pot fi semnalate si in alte neoplazii (cancer de colon, cancer gastric, cancer pancreatic, cancer renal,cancer pulmonar, cancer hepatic, cancer uterin), dar si in unele afectiuni benigne (sarcina-primul trimestru, endometrioza, chist ovarian, afectiuni benigne ale sanului, rinichiului, ficatului).

9. CA19-9 (CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9)
CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate.
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos,cancerul colorectal).
Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori crescute ale CA19-9.

10. CA50 si CA242 (CARBOHYDRATE ANTIGEN 50; CARBOHYDRATE ANTIGEN 242) CA50 si CA242 sunt markeri tumorali, care se folosesc pentru diagnosticul cancerului colorectal. Specificitatea lor creste in cazul pacientilor cu cancer colorectal cu metastaze, in timp ce pentru diagnostic precoce specificitatea lor este scazuta. CA242 se poate folosi si pentru diagnosticul cancerului pulmonar, cu o specificitate diferita in functie de tipul histologic (mai mare pentru adenocarcinom si mai mica pentru cancerul pulmonar cu celule scuamoase si cancerul pulmonar cu celule scuamoase mici). Indiferentierea acestor tipuri histologice CA242 trebuie sa se asocieze cu determinarea NSA (cu cea mai mare senzitivitate pentru cancerul pulmonar cu celule mici scuamoase – SCLC) sau cu determinarea CEA.

11. CA72-4 (TAG-72)
CA72-4este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali(CEA, TPA).
Valori semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze ganglionare sau cu invazia seroaselor.
El poate sa aparala valori crescute si in unele afectiuni benigne (endometrioza).

12. CYFRA21-1
Este markerul tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare pentru cancerul pulmonar, in special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celulemici (NSCLC). Poate avea un nivel ridicat si in alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara, cancerul laringian, formatiuni pulmonare de origine necunoscuta).
13. NSE (NEURON SPECIFIC ENOLASE) NSE a fost detectat la pacienti cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lungcancer-SCLC), dar si la pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si pancreas.
NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar cu celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.

14. SCC (SQUAMOS CELLCARCINOMA ASSOCIATED ANTIGEN)
SCC este un marker tumoral obtinut din celulele canceroase ale tesutului uman scuamos al cavitatii uterine. El este folosit ca marker tumoral principal pentru cancerul de col sau corp uterin cu celule scuamoase, atat pentru diagnostic, cat si pentru monitorizareaa raspunsului terapeutic.

15. b2-M (BETA2-MICROGLOBULINA) Este o proteina care se gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in concentratii crescute pe suprafata limfocitelor. b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu celule B,leucemia limfatica cronica). Valori crescute ale b2-M se pot gasi si in alte cancere (cancerul gastro-intestinal, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul de col uterin), dar si in alte afectiuni (limfadenopatia AIDS, boala Crohnיs, artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, transplant renal).

16. LDH (LACTATE DEHYDROGENASE) LDH este o proteina care se gaseste in organism in concentratii crescute in diverse stari patologice maligne (cancerul de testicul, sarcomul Ewing, limfoamenon-Hodgkiniene, leucemii) sau benigne (cardiace, anemie,hipotiroidism, afectiuni pulmonare sau hepatice). LDH nu poate fi folosita pentru a diagnostica un anumit tip de cancer.

ALTE DETERMINARI
Alaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte determinari, cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia), studiul unor receptori hormonali pentru estrogeni si progesteron, detectarea supraproductiei de proteina si/sau amplificarea genei HER-2/neu (c-erbB-2), cercetarea unor gene supresor (p53), a unor oncogene (ras), detectarea nivelului unor enzime (cathepsin-D), masurarea cantitatii de acid sialic (LASA-Lipid Associated Sialic Acid) in sange.


CONCLUZII
1. Exista un numar mare de markeri tumorali, darpentru practica medicala ei nu pot fi folositi singulari cu rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile lor crescute corespund unorstadii avansate ale neoplaziei.
2. Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute ale markerilor semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau cresterea valorilor markerilor in timpul sau post terapeutic semnalizeaza un tratament cu efecienta redusa sau lipsa de raspuns la tratament, ceea ce impune schimbarea tratamentului).
3. Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri deprognostic pentru o neoplazie (detectarea unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).
4. Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la valoricrescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni benigne. Din aceasta cauza, markerii tumorali trebuie corelati cu tabloul clinic si cu alte teste de laborator sau cu explorari imagistice, crescand astfel valoarea lor in diagnostic, stadializare sau monitorizarea terapeutica sau evolutiva a pacientilor cu diverse neoplazii.

_________________
Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu mai este nici o speranţă. Dale Carnegie



Citeşte   REGULAMENTUL înainte de a posta pe forum!
avatar
Hepatita C forum
Admin

Fibroza : A2F3
feminin Numarul mesajelor : 3945
Data de inscriere : 20/08/2009
Varsta : 42

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum